Classique.ro @ Blog

Filmul DOUĂ LOZURI ( 1957)
Ecranizare după schiţa lui I. L. Caragiale Două Loturi
de Jean Georgescu, Aurel Miheleş, Gheorghe Naghi

ACEST DVD pune la dispozitia publicului una dintre cele mai reusite transpuneri cinematografice din opera lui I.L. Caragiale. Aceste pelicule , realizate în anii 50 -70, alcatuiesc o fresca vie, in care putem vedea cu claritate moravurile generatiilor trecute, atat de prezente si timpul ile noastre. Caragiale ne da prilejul sa ne privim in oglinda fara sa ne mintim. Depinde de noi daca vedem doar umorul spumos sau patrundem in profunzimea textului pentru a pipai “ talcul” povestilor sale. Filmele ofera in plus si o intalnire de mare impact cu “galeria de aur” a titanilor scenei romanesti: Gr. Vasiliu Bilic, Al. Giugaru, Elvira Godeanu, Costache Antoniu, Ion Fintesteanu, Niki Atanasiu, Carmen Stanescu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Ion Lucian, Cella Dima, Stefan Ciubotarasu, V. Tastaman, Florica Demion, Miluta Gheorghiu, Mircea Crisan, Horia Serbanescu, şi multi, multi altii, nume intrate in legenda si constiinta noastra colectiva. Am dori ca primul beneficiar al demersului nostru de restituire a valorilor culturale romanesti, in conditii tehnice moderne, sa fie tanarul de astazi, pentru care si Nenea Iancu Caragiale si marii interpreti ai personajelor sale, prind viata…din nou!

“Mi se pare ca televiziunea a nenorocit putin lumea. A legat-o de ea.”-
spunea cu umor maestrul Jean Georgescu.
Noi, incercam sa legam si noi lumea de micul ecran al player-ului sau al computerului avand ca scop o campanie de restituiri cultural-artistice si demonstrand ca in Romania, “cultura are impact” daca este autentica si de substanta. Stim ca in mare parte, tanara generatie, mai ales adolescentuii nu manifesta atractie deosebita pentru lectura textelor clasice. Dorim ca DVD-urile nostre sa devina un util material didactic pentru elevi si studenti, familiarizandu-i cu creatia literara prin acest mijloc de documentare, “mai seducator”si mai familiar pentru ei, cum ar fi computerul si DVD-ul. Dar mai ales să potenţeze la maximum continutul, mesajul oricărui text, fie că este o ecranizare dupa o piesă celebră, sau o dupa nuvela. Vor înţelege că, asa cum scria Şerban Cioculescu:
“Caragiale nu şi-a urât semenii şi nu i-a dispreţuit. Prin firea sa sociabilă, a avut nenumărate prietenii. Mai mult, îi plăcea să stea de vorbă cu oameni simpli şi de rând, cu necunoscuţi, în care psihologul surprindea mai mult bun-simţ şi o rostire mai plastică decât la atâţi pretinşi intelectuali, din drojdia socială, avantajos ierarhizată. Aşadar, nu a putut crede în prostia fără leac a colectivităţii noastre, ci numai în aceea a unei obraznice şi tot atât de triviale suprastructuri. Aceasta l-a izgonit din ţară, prin nerecunoaşterea meritelor lui, prin umilinţele impuse caracterului său independent şi mândru, prin sensul zădărniciei şi al inoportunitaţii pe care-l dădeau artei şi artistului.”

In insemnarile sale adunate sub titlul:“Texte de supravietuire”, marele regizor Jean Georgescu (pionier al cinematografiei romanesti, vedeta europeana prin anii’30, pe cand lucra in Franta, alaturi de Cristian Jaques si Fernandel ), afirma: “Caragiale este alfa si omega spiritului comic si satiric al acestei natiuni. Pe lânga calitatea de literat, Caragiale a fost, s-ar putrea spune, si un mare “scenarist”. Nuvelele lui, schitele, piesele de teatru sunt in fond o suita de imagini conturate intr-o naratiune foarte cinematografica. Inainte de toate Caragiale este scenarist, el povesteste vizual. La 1900 nascocea scenarii fara sa stie ca vreodata schitele lui vor fi facute film. E colosal cât de multe ii poate sugera! “
In aceste conditii il va confisca computerul pe Caragiale scoţându-l din sălile de teatru şi cinema sau din paginile cărţilor? Nu este vorba despre o confiscare. Vreau sa cred ca e un alt mod de a-l citi pe Caragiale, o coniventa parafata de zâmbetul malitios mijit de sub mustata maestrului umorului românesc si universal…
Avem dovezi ca maturii si vârstnicii doresc sa revada aceste ecranizari cu plăcere, unii retraind bucuriile tineretii lor…alaturi de actorii preferati. Primul pas de a transla în alt limbaj aceste opere, dincolo de traditionala scenă a teatrului, l-a facut Radioul pe calea undelor hertziene. Cu foarte mare succes! Mii de ascultatori români, din generatiile miraculoasei cutii de lemn sau ebonită, nu pot uita nici astazi vocile actorilor interpreti şi nici vocea povestitorului care trebuia să localizeze actiunea, si descrie infatisarea, gesturile si straiele personajelor. A fost un prim exercitiu democratic de imaginatie si de atitudine, accesibil unui public de zeci si sute de mii de oameni. Au urmat discurile din vinil. Filmul si micul ecran au adus personajele – tot pe cale mediata – mult mai aproape de public, de marele public, contorizat intr-o audienta cu cifre de milioane de persoane. Japonezii spun ca impactul unui lucru” vazut” este de 10 ori mai mare decat impactul unui lucru”auzit”. şi a lumii româneşti trăitoare la răspântia dintre veacurile 19 şi 20.
Am fost intrebată dacă filmul redă opera caragealiană mai bine decât lectura.. Nu cred ca maniera de abordare (literara, teatrala sau cinematografica) a operei caragealiene reda mai bine sau mai putin bine societatea românească aflata in tranzitia politico- socială din secolul XIX catre secolulXX..Sigur ă scriitura, cartea, lectura te provoaca la un dialog direct si intim cu autorul şi cu universul lui. Cartea confera cititorului o libertate totala de interpretare şi atitudine. Importante sunt însă şi alte aspecte ale apropierii de opera lui Caragiale si anume atitudinea fata de opera, de contextul ei istoric, punctul pâna la care merge “originalitatea adaptarii”, in raport cu opera initială. Nu sunt sigură ca aducerea in scena, in jurul lui Trahanache si Tipatescu a unor comandouri anti-tero, avioane sau a altor simboluri specifice conflictelor lumii contemporane, poate potenta mai mult mesajul decât textul si regia imaginate de autor. Nu pentru ca aş fi nostalgică…ci pentru că geniul lui Caragiale nu a mers pe detalii exterioare ci pe esenţa de caracter a personajelor…Redingota cusuta de croitori autohtoni dupa moda pariziană, esarfa de sub gulerul scrobit, automatismele verbale şi caracterul versatil îi sunt suficiente “onorabilului domn” Catavencu şi alor săi ca să treaca instantaneu din opozitia politică zgomotoasă şi patriotardă în fruntea “ bucatelor” oferite de “puterea politica”.
Sigur că, filmul nu înlocuieste lectura, dar noi mizam pe faptul că vizionarea filmelor lui Jean Georgescu, Sica Alexandrescu, Ghe.Naghi si Aurel Miheles, piesele de teatru regizate de maestrul Liviu Ciulei sau Sorana Coroama Stanca, pe player sau pe computerul personal, poate constitui un gest comod şi seducator, dar şi un ajutor real pentru cunoasterea clasicilor literaturii române. DVD-urile aduc in casele oamenilor opera caragealiană (ca dealtfel a oricarui alt scriitor), fie prin ecranizari cinematografice cu distributii de legendă, fie prin adaptările succesive care s-au facut pe scandura scenei sau pe platourile televiziunilor cu generaţii succesive de actori. Impactul este important entru că piesele, schitele şi “momentele” nemuritoare lui nenea Iancu, vorbesc despre noi, despre firea noastra, despre viata nostra de zi cu zi.
Ca să construiesti şi să finalizezi un proiect de reconstruire a universul creat, acum mai bine de peste un secol ,de catre un uriaş dramaturg, recunoscut pe toate conti-
nentele, trebuie să crezi în şansa culturii românşti. Care este target-ul acestor DVD-uri? Păi, folosind o expresie de-a lui Caragiale, putem spune:
“Care va sa zica”, toată suflarea omeneasca, capabila sa faca haz de necaz.

Lucru dovedit de prezenta lui Caragiale in zeci de antologii literare in care autorul “Scrisorii pierdute” este prezentat alaturi de Homer, Esop, Ovidiu, la Fontaine, Balzac, Dickens, O.Wilde, L.Tolstoi, E.A.Poe, Dreiser, Gogol, Andersen, T.Bernard, Cehov. Stiati ca la Ploiesti, prin grija concetatenilor sai, exista O colectie de portrete Caragiale, cea mai mare colectie dedicata unei personalitati a culturii universale, semnate de peste 1000 de artisti de pe toate continenetele?
Cred ca DVD-urile cu transpunera operei caragealiene, ca si cele dedicate altor importanti scriitori români, n-ar trebuie să lipsească din nici o casa de româní!. Ne regasim in ele ca intr-o oglinda, cu toate bunele şi relele firii noastre, iar râsul sănătos sau zâmbetul melancolic ne dau speranţa de a fi mai buni…într-o lume mai bună….
Ioana Bogdan

2 Responses to ““Doua lozuri””