Classique.ro @ Blog

„Am revăzut, după cincizeci de ani, filmul O noapte furtunoasă,într-o sală plină de tineri. Am fost uimit de prospețimea reacțiilor lor, de entuziasmul cu care au aplaudat o realizare făcută în conditii de pionierat, într-un studio de 18×11 metri, destinat sincronizărilor muzicale…Casa cu parter şi etaj a lui Dumitrache, curtea şi cherestigeria, grădina Union, străzi întregi, au fost realizate pe fragmente, atât cât se putea planta în spațiul”studio”-ului. Iar când , în decorul astfel plantat, trebuia urmărită o anumită mişcare, ea începea în primul fragment al decorului şi sw oprea la un anumit punct. După ce se termina tot ce trebuia filmat în acest fragment de decor, el, era dărâmat , apoi se construia fragmentul care îl continua şi aici se relua mişcarea de acolo unde fusese lăsată în fragmentul de decor anterior. Grele încercări pentru actori şi operator!
Şi totuşi , în aceste condiții vitrege, pasiunea şi entuziasmul actorilor care erau debutanți în film, fidelitatea pentru litera şi spiritul lui Caragiale şi geniul lui Jean Georgescu au izbutit un film cu adevărat clasic. Il revăd , din când în când, şi mă amuză să-mi văd tinerețea conservată într-o bandă de celuloid …” Radu Beligan

Cu toate greutățile pricinuite de război, în perioada 1941- 1942, s-a reuşit realizarea filmului O noapte furtunoasă. Toate exterioarele au trebuit să fie construite in studioul muzical pt ca afara nu se lucra noaptea din cauza camuflajului.
- In final s-a constat că s-au folosit 29.000 m de peliculă negativă.
- Premiera a vut loc pe 22 martie 1943, la cinema ARO, prezentând publicului un film care a rămas punct de referință în cinematografia româneasca

Din cronicile vremii:
“Cât despre marele regizor român Jean Georgescu… a dus până departe faima filmului românesc, creând şi în Franţa, şi în România pelicule de referinţă.
Să nu uităm că Jean Georgescu este autorul unei capodopere neegalate până azi de nici un alt regizor român. Şi anume, “Noaptea furtunoasă” – în care, ca scenarist şi regizor, Jean Georgescu a păstrat cu sfinţenie spiritul lui Caragiale, agrementându-l cu strălucite idei cinematografice. În plus, filmul a fost slujit de marii actori ai timpului. Iar nouă, celor ce ne-am emoţionat, zărind în decorul construit anume pe scena Cinematecii, una dintre celebrele sale pălării-melon, unul dintre celebrele lui fulare, una dintre celebrele sale umbrele, precum şi bastonul de plimbare prin Bucureşti, Jean Georgescu ne-a multumit cu zâmbetul lui curat, ca de copil, pentru că, iată, am venit să-l cinstim, de ziua lui…” SI LVIA KERIM

Ioana Bogdan