Classique.ro @ Blog

Archive for the ‘Actori/Regizori’ Category

Cel mai uşor e să să “joci” inteligenţa, pentru că “joci” ideile autorului; pentru a juca prostia, trebuie să fii foarte deştept!

Conştiinţa valorii tale te obligă să ceri; conştiinţa talentului tău te obligă să dai.

Dacă priveghetorile ar cere bani pentru cântecele lor, am rămâne numai cu răgetul măgarilor.

Numai gloaba arenevoie de îndemn, de gârbaci şi de strună: calul nobil îţi “vede gândul” şi-ţi “aude privirea”

Dacă vrei să te plac, nu-mi spune cât e de urât este rivalul tău. Arată-mi cât eştiu tu de frumos!

Cineva m-a intrebat ce beneficii îmi aduce Compania de teatru. I-am raspuns” Eu m-am născut să creez şi nu sa beneficiez”.

Celei pe care o curtezi, găseşte-i o calitatae incât să o creada şi ea; nu-i spune că e frumoasă, când ea, de dimineaţă până seara nu vede în oglindă decât o făptură de care se sperie…

Despre copii…Cel mai uşor este să-i faci, dar puţini ştiu să-i pregătească pentru viaţă şi pentru ce-i aşteapta “după”…Acesta este “cadoul” cel mai sigur pe care li-l faci atunci cand îi aduci pe lume. E singiura lor “proprietate” pe care nu le-o rânneşte nimeni şi nimeni nu se înghesuie să le-o înhaţe.

Un adevar fie că e spus în cea mai curată limbă literară, fie că e spus în cel mai neaoş dialect, tot ADEVAR rămâne.

Despre Chiriţa. “Caragiale a avut o sursă extraordinară de inspiraţie în opera lui Alecsandri ( “D-ale Carnavalului”, un ecou al “Iaşilor în carnaval”). Chiriţa, e un rol interesant, compex si controversat, care cere enorm celui sau celei care o interpretează. Cucoana Chiriţa nu o să piară nicodată, ca şi personajele lui Caragiale, pentru ca ele sunt protitipuri umane. Regizorul Mircea Dragan a fost generos distribuindu-mă pe mine în rolul Chiriţei, deşi, dacă eu aş fi regizat filmul, aş fi distribuit-o pe Tamara Buciuceanu”.

Chirita este un personaj complex si controversat. Unii au tratat-o ca fiind caraghioasa, şi limitată, alţii au vazut-o într-o nuanţă uşor tragică. În teatrul lui Alecsandri, Cucoana Chiriţa, boieroaică de provincie, e singura persoana din lumea ei, care realizează impasul, înapoierea societăţii în care trăieste, singura care vrea să se desprindă de moravurile vechi, singura care ţine morţis să parvină, după moda “frantuzească”. Are un adevărat cult al civilizaţiei apusene. Ambiţia de a depăşi condiţia sa precară este, însă, conţine idei reale de progres. E adevarat că mereu “calcă-n străchini”, iar eforturile ei disperate de emancipare ( franţuzind hilar orice cuvant românesc, vezi “furculision”) o conduc spre ridicol. De ce? Pentru ca EA ARDE, pur si simplu, etapele unui proces de emancipare socială şi comportamentală. Suferinţele ei singulare devin caricaturale.
“Chiriţa e ridicolă în mod sublim, aşa cum pare orice efort de autodepăşire pus în registru comic. Dar efortul există! Poate din acest motiv personajul a fost jucat adesea de bărbaţi în travesti ( începând cu Matei Millo şi terminând cu Miluţă Gheorghiu) sau de actriţe “bărbătoase” (Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu). Pe de altă parte, Alecsandri a creat un personaj de teatru popular care a fost aplaudat cu un mai important procent de simpatie, decât de dispreţ. Tocmai pentru felul ei de a fi ridicolă şi admirabilă, demnă de râs şi de milă în acelaşi timp”- afirmă Mircea Ghiţescu.
Se spune ca Alecsandri s-a inspirat in conturarea personajului comic chiar din familia sa. Scriitorul avea o bunica cu “vederi progresiste”, dar femeia nu ştia cum sa pună în practică “devenirea”, cum să folosească ideile înnoitoare, aparând în ochii celorlalţi caraghioasă, deplasată oarecum comică, frizând ridicolul. De fapt, era pur si simplu “neînţeleasă”. Desigur, autorul i-a ataşat personajului sau din teatrul multe alte trăsături colectate din comportamentul cuconetului din high-life-ul târguşoarelor moldoveneşti de la sfârşitul secolului al XIX lea. Ambiţiile cucoanei se abstractizează devenind aspiraţii. Pentru păcatele ei reale, Chiriţoaia e amendată de Alecsandri. Nu-i”iese”boieroaicei franţuzite niciunul din planurile sale de parvenire. Tot timpul păşeşte cu stângul: “isprăvnicia” lui Bârzoi este de scurtă durată, franceza lui Guliţă mizerabilă, averea Luluţei, dorită pentru fiul său, îi zboară de sub nas în braţele lui Leonaş, Aristiţa şi Calipsiţa – fiicele sale – nu reuşesc să-şi crescă rangul prin măritişuri strălucite. ( Ioana Bogdan)

www.filmedecolectie.ro
www.classique.ro

Serialul de televiziune produs de BBC este acum disponibil pe DVD si in Romania. Carcasa contine 2 DVD-uri.
Pret: 49,90 Lei

SHERLOCK, iată-l acum din nou în acţiune aşa cum îi stă cel mai bine: pe muchie de cuţit, actual, primejdios şi plin de capricii; cu deja premiatul Benedict Cumberbatch în rolul principal. John Watson: doctor, soldat, erou de război, suflet rătăcit – întors recent din războiul din Afganistan. O întâlnire providenţială îl introduce în lumea lui Sherlock Holmes: un detectiv genial și singuratic. O femeie în roz zace ucisă într-o casă abandonată. Este a cincea victimă a unui criminal care nu pare să aibă un motiv întemeiat să ucidă. Inspectorul Lestrade este cel mai bun agent al Scotland Yard-ului. Dar el ştie foarte bine că în rezolvarea unui astfel de caz nimeni nu este mai potrivit decât tânărul Sherlock. Acesta poate recunoaşte un designer de software după cravată şi un pilot de avion după degetul mare de la mâna stângă. Creierul lui este unic şi extrem de analitic, ajutându-l să-şi câştige existenţa şi să alunge plictiseala rezolvând crime. Cu cât mai ciudate şi absurde, cu atât mai bine… Cei doi bărbaţi, deşi extrem de diferiţi, vor reuşi în cele din urmă să stabilească o solidă alianţă, îmbinând pragmatismul lui Watson cu elanul intelectual plin de inspiraţie a lui Sherlock. Pe parcursul celor trei filme de televiziune ale acestei prime serii, pline de suspans, dramatism şi acţiune, Sherlock şi John străbat un întreg labirint de indicii, mistere şi criminali periculoşi pentru a afla adevărul. Un scenariu sclipitor, performanţe actoricești memorabile, iată un SHERLOCK pentru o nouă generaţie!

Interpreti: BENEDICT CUMBERBATCH, MARTIN FREEMAN, RUPERT GRAVES

Autori: Creat de: Steven Moffat și Mark Gatiss după lucrările lui Sir Arthur Conan Doyle Scenariul: Steven Moffat, Steve Thompson și Mark Gatiss Producător: Sue Vertue producător executiv: Mark Gatiss, Steven Moffat și Beryl Vertue

Regizori: Paul McGuigan (ep. 1, 3) și Euros Lyn (ep. 2)

Continut: Seria 1 conține 2 DVDuri
Episoadele:
1. UN STUDIU ÎN ROZ
2. BANCHERUL ORB
3. JOC FATAL

Suport media: DVD
An aparitie: 2012
Durata: 270 minute
Format sunet: surround 5.1
Format video: PAL-Color
Ecran: 16:9
Zona: 2
Imaginea: color
Producator: BBC
Gen: Crime | Drama | Mister
Distributie in tara: Da
Distributie in strainatate: Da
Subtitrare: romana

www.filmedecolectie.ro
www.classique.ro

MANOLE MARCUS
(n. 8 ianuarie 1928 – d. 12 octombrie 1994)
În 1955 a absolvit Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“.
Începe să realizeze filme de comedie cum ar fi: Nu vreau să mă însor (1960), Cartierul veseliei (1964).
Talentul său de regizor începe să devină apreciat şi recunoscut după realizarea unor filme cu ton dramatic: Zodia fecioarei (1966), Canarul şi viscolul (1969), Puterea şi adevărul (1971), etc.
Apogeul carierei sale artistice, într-o epocă în care era greu să spui cu uşurinţă adevărul, (libertatea „cuvântului“ fiind îngrădită) este reprezentat de: Actorul şi sălbaticii (1974) şi Operaţiunea Monstrul (1976), o dramă şi o comedie, ce reuşesc uneori chiar prin mesaje subliminale să transmită emoţii puternice, să transforme caractere. Ele au impresionat atât criticii vremii, dar mai ales publicul larg.
Regizor celebru, uneori și scenarist, a fost un poet al interferențelor dintre destinele individuale și marea mișcare generală a societății în care a trăit.
A lucrat cu mari actori, construind eroi credibili, caractere puternice şi complexe, care vor rămâne de neuitat în memoria publicului cinefil.
Mulți dintre actorii care au jucat în filmele regizate de Manole Marcus au fost răsplătiți cu numeroase premii de interpretare.
FILMOGRAFIE:
- Regizor: La mere (1953) şi Viaţa nu iartă (1957) – în colaborare cu Iulian Mihu; Într-o dimineaţă (1959); Nu vreau să mă însor (1960); Străzile au amintiri (1961); Cartierul veseliei (1964); Zodia fecioarei (1966); Singur (1968); Canarul şi viscolul (1969) – peliculă, în a cărei coloană sonoră a intrat piesa Canarul a formaţiei Phoenix, a fost interzisă la începutul anilor şaptezeci; Puterea şi adevărul (1971); Conspirația (1972); Capcana (1973); Departe de Tipperary (1973); Actorul şi sălbaticii (1974); Operaţiunea Monstrul (1976); Cianura şi picătura de ploaie (1978); Omul care ne trebuie (1979); Punga cu libelule (1980); Non – stop (1981); Orgolii (1981); Ca-n filme (1983); Mitică Popescu (1984); Marea sfidare (1989); Vâltoarea (1989)
- Scenarist: La mere şi Viaţa nu iartă (în colaborare cu Iulian Mihu); Cartierul veseliei (în colaborare cu Ioan Grigorescu); Cianura şi picătura de ploaie (în colaborare cu Virgil Mogoş); Non – stop ; Orgolii
- Actor: Actorul şi sălbaticii – (Pictorul)
PREMII:
Cartierul Veseliei – Premiul pentru cea mai bună regie, la Festivalul Naţional al Filmului de la Mamaia, 1965; Zodia Fecioarei – Diploma de onoare şi trofeul „Dama del Paraguas“ la Festivalul Internaţional al Filmului de la Barcelona, 1967; Puterea și Adevărul – Premiul ACIN, 1972; Actorul şi sălbaticii – Nominalizare la Marele Premiu la Festivalul de Film de la Moscova, 1975 şi două premii ACIN: Premiul Special al Juriului pentru regie şi Premiul de interpretare masculină (Toma Caragiu); Omul care ne trebuie – Premiu ACIN, 1979

TOMA CARAGIU
Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1925, într-o familie aromână, din Grecia, care se stabileşte în 1940 la Ploieşti. Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intră la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti pe care îl absolvă în anul 1945. Temperament vulcanic, secondat de o gândire artistică profundă, Toma Caragiu era capabil să-şi construiască rolurile într-un mod unic, făcându-le să devină antologice.
A jucat în egală măsură: comedie, dramă, tragedie, vodevil, revistă. A trecut de la rolurile clasice, la glumele spuse cu inegalabilul său haz în spectacolele de varietăţi, sau la rolurile interpretate în zecile de producţii cinematografice. Nimeni nu putea rosti replicile aşa cum o făcea el. Timbrul vocii lui ţi se întipărește în memorie. Nu are un public, aşa în general, are mii şi milioane de spectatori şi telespectatori, care îl adoră.
Ca actor de film, a realizat un rol de excepţie în Actorul şi sălbaticii şi a fost distins cu premiul ACIN, pentru interpretare masculină. Filmografia sa număra peste 40 de roluri.
A jucat în serialele de televiziune: Neînfricaţii, Un august în flăcări, Urmărirea şi a apărut în numeroase emisiuni de televiziune, cu momente antologice care i-au asigurat drumul spre inima oamenilor. A jucat în mii de reprezentaţii de teatru.
Dispariţia sa prematură, la cutremurul din 4 martie 1977, a însemnat o imensă pierdere.