Titluri in curs de aparitie:
HUMAN PLANET

O mini-serie Htv extrem de interesantǎ, excellent realizatǎ în 2011 ( IMDB www.imdb.com/title/tt1806234).
( Format Documentary / Narrated by John V.Hurt / Composer(s) Nitin Sawhney / Country of origin United Kingdom / Language(s) English / No. of episodes 8 / Production Executive producer(s) Brian Leith, Dale Templar /Cinematography: Pete Haynes, Matt Norman, Toby Strong, Robin Cox,

O cǎlǎtorie fantasticǎ în timp şi spaţiu, care are ca ghid pe cunoscutul şi carismaticul actor britanic John Vincent Hurt
Prima şi una dintre cele mai interesante serii de documentare care vor putea fi achiziţionate ACUM si în Romania este seria din Sezonul 1 care cuprinde urmatoarele titluri:
Ocean: Into th blue, Deserts: Life in the Furnance; Arctic: Life in the Deep Freeze, Jungles: People of the Trees, Mountains: Life in Thin Air, Grasslands: The roots of Power, Rivers: Friend and Foe, Cities: Surviving the Urban Jungle, Zanskar- Walking the Ice River
Iniţiativa BBC de-a încredinta prezentarea lui John Vincent Hurt, supranumit cu simpatie” transatlantic talent”, a majorat considerabil ratingul documentarelor HUMAN PLANET. Cu o carierǎ remarcabila pe scenǎ şi în filme, pe ambele coaste ale Atlanticului, Hurt este unul din cei mai cunoscuţi şi prolifici actori englezi cu o carieră ce datează de şase decenii. Remarcabil pentru interpretarea a numeroase roluri shakespeariene. Hurt a primit nenumărate premii şi distincţii printre care trei premii BAFTA şi un premiu Globul de Aur.
A fost nominalizat inclusiv la două premii Oscar. Scena finală a personajului său din Alien a fost rejucată de Hurt în parodia science fiction, Spaceballs, scena fiind considerată una din cele mai memorabile din istoria cinematografiei.

Serialul HUMAN PLANET descrie forme variate de viaţǎ, prin care a trecut omenirea de-alungul timpului, procesul de adaptare a omului la diferite condiţii de viaţǎ în varii forme de mediu natural ambiental. Filmele constituie un valoros depozit de cunoştinte, mai mult sau mai putin abordate, transpuse pe suport DVD, dar şi un excelent material didactic pentru elevi si studenţi. Documentarele sunt realizate cu bugete substanţiale care atesta seriozitatea demersului ştiinţifiac asupra cunoaşterii ontologiei şi evoluţiei speciei umane de-alungul mileniilor, supravieţuitoare din ţinuturile îngheţate arctice pânǎ în deşertul Ǎ audio- video si difuzarea acestora. Societatea editeazǎ transpunerea pe DVD si CD a productiilor artistice şi culturale româneşti de succes, dar şi a productiilor valoroase europene si nu numai. De-a lungul timpului E-Media a valorificat Arhiva Naţionalǎ de Filme, readucând în atenţia publicului, opere cu înalt conţinut cultural şi artistic, validat de trecerea timpului; restituiri ale unor performanţe de excepţie din arta, cultura şi civilizaţia româneascǎ din ultimul secol. Pentru a veni în întâmpinarea celor mai exigente aşteptǎri din partea publicului, am iniţiat contacte importante cu firme din tarǎ şi strǎinǎtate. E-MEDIA este distribuitorul productiilor de arhiva ale TF1 – Franta, a productiilor cinematografiei romaneşti aflate în ANF, a productiilor TVR realizate pe DVD de catre TVR Media (casa de productie a Televiziunii publice – productii autohtone, cehe si coreene) precum şi ale caselor de prooducţie BBC şi Gaumont. Pentru a ne ridica la standardurile europene, eforturile noastre se îndreaptǎ continuu spre a oferi publicului român produse cu înalt mesaj cultural printr-o strategie si logistica editorialǎ ( repertoriu de ţinutǎ) cu o calitate tot mai buna a prezentarii tehnice si artistice.
E-MEDIA a fost mandatatǎ de BBC pentru difuzarea si comercializarea acestor filme documentare de excepţie, dupǎ o tatonare atentǎ asupa bonitǎţii noastre, asupra strategiei noastre editoriale, precum şi asupra calitaţii produselor oferite de compania noastrǎ pieţii româneaşti de profil.
Cei interesati de aceste exceptionalele documentare realizate la BBC, le pot gasi pe site-ul E-MEDIA –www.e-mediaone.ro
După semnarea contractului cu BBC în toamna lui 2011, E-Media şi-a propus să sporeasca preocuparile sale de a aduce pe piata audio-video din România, produse culturale ( arta, stiinţǎ, civilizaţie) de înaltǎ calitate, participând astfel la ridicarea nivelului de culturalizare si civilizatie a publicului, mai ales în randurile tinerilor din ţara noastrǎ, urmând să difuzeze în magazinele de specialitate si on-line, producţiileBBC, una dintre cele mai mari companii de producţie de documentare din lume.
Prin intermediul E-MEDIA, licenţiat şi distribuitor al produselor, utilizatorii www.e-mediaone.ro au acces la filme documentare de referinţă, prezentate de actori celebri, producţii recompensate cu premii prestigioase.
Cu noi alǎturi, eşti învingǎtor în confruntarea cu ignoranţa, kitsch-ul, incultura şi non-valoarea

Pentru o ofertǎ completǎ de DVD-uri si CD-uri, precum si pentru conditiile comerciale, ne puteti contacta la adresa de e-mail: cristina.enescu@e-mediaone.ro, dar si la tel. 0213174531.

Conştiinţa valorii tale te obligă să ceri; conştiinţa talentului tău te obligă să dai.

Dacă priveghetorile ar cere bani pentru cântecele lor, am rămâne numai cu răgetul măgarilor.

Numai gloaba arenevoie de îndemn, de gârbaci şi de strună: calul nobil îţi “vede gândul” şi-ţi “aude privirea”

Dacă vrei să te plac, nu-mi spune cât e de urât este rivalul tău. Arată-mi cât eştiu tu de frumos!

Cineva m-a intrebat ce beneficii îmi aduce Compania de teatru. I-am raspuns” Eu m-am născut să creez şi nu sa beneficiez”.

Celei pe care o curtezi, găseşte-i o calitatae incât să o creada şi ea; nu-i spune că e frumoasă, când ea, de dimineaţă până seara nu vede în oglindă decât o făptură de care se sperie…

Despre copii…Cel mai uşor este să-i faci, dar puţini ştiu să-i pregătească pentru viaţă şi pentru ce-i aşteapta “după”…Acesta este “cadoul” cel mai sigur pe care li-l faci atunci cand îi aduci pe lume. E singiura lor “proprietate” pe care nu le-o rânneşte nimeni şi nimeni nu se înghesuie să le-o înhaţe.

Un adevar fie că e spus în cea mai curată limbă literară, fie că e spus în cel mai neaoş dialect, tot ADEVAR rămâne.

Despre Chiriţa. “Caragiale a avut o sursă extraordinară de inspiraţie în opera lui Alecsandri ( “D-ale Carnavalului”, un ecou al “Iaşilor în carnaval”). Chiriţa, e un rol interesant, compex si controversat, care cere enorm celui sau celei care o interpretează. Cucoana Chiriţa nu o să piară nicodată, ca şi personajele lui Caragiale, pentru ca ele sunt protitipuri umane. Regizorul Mircea Dragan a fost generos distribuindu-mă pe mine în rolul Chiriţei, deşi, dacă eu aş fi regizat filmul, aş fi distribuit-o pe Tamara Buciuceanu”.

Chirita este un personaj complex si controversat. Unii au tratat-o ca fiind caraghioasa, şi limitată, alţii au vazut-o într-o nuanţă uşor tragică. În teatrul lui Alecsandri, Cucoana Chiriţa, boieroaică de provincie, e singura persoana din lumea ei, care realizează impasul, înapoierea societăţii în care trăieste, singura care vrea să se desprindă de moravurile vechi, singura care ţine morţis să parvină, după moda “frantuzească”. Are un adevărat cult al civilizaţiei apusene. Ambiţia de a depăşi condiţia sa precară este, însă, conţine idei reale de progres. E adevarat că mereu “calcă-n străchini”, iar eforturile ei disperate de emancipare ( franţuzind hilar orice cuvant românesc, vezi “furculision”) o conduc spre ridicol. De ce? Pentru ca EA ARDE, pur si simplu, etapele unui proces de emancipare socială şi comportamentală. Suferinţele ei singulare devin caricaturale.
“Chiriţa e ridicolă în mod sublim, aşa cum pare orice efort de autodepăşire pus în registru comic. Dar efortul există! Poate din acest motiv personajul a fost jucat adesea de bărbaţi în travesti ( începând cu Matei Millo şi terminând cu Miluţă Gheorghiu) sau de actriţe “bărbătoase” (Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu). Pe de altă parte, Alecsandri a creat un personaj de teatru popular care a fost aplaudat cu un mai important procent de simpatie, decât de dispreţ. Tocmai pentru felul ei de a fi ridicolă şi admirabilă, demnă de râs şi de milă în acelaşi timp”- afirmă Mircea Ghiţescu.
Se spune ca Alecsandri s-a inspirat in conturarea personajului comic chiar din familia sa. Scriitorul avea o bunica cu “vederi progresiste”, dar femeia nu ştia cum sa pună în practică “devenirea”, cum să folosească ideile înnoitoare, aparând în ochii celorlalţi caraghioasă, deplasată oarecum comică, frizând ridicolul. De fapt, era pur si simplu “neînţeleasă”. Desigur, autorul i-a ataşat personajului sau din teatrul multe alte trăsături colectate din comportamentul cuconetului din high-life-ul târguşoarelor moldoveneşti de la sfârşitul secolului al XIX lea. Ambiţiile cucoanei se abstractizează devenind aspiraţii. Pentru păcatele ei reale, Chiriţoaia e amendată de Alecsandri. Nu-i”iese”boieroaicei franţuzite niciunul din planurile sale de parvenire. Tot timpul păşeşte cu stângul: “isprăvnicia” lui Bârzoi este de scurtă durată, franceza lui Guliţă mizerabilă, averea Luluţei, dorită pentru fiul său, îi zboară de sub nas în braţele lui Leonaş, Aristiţa şi Calipsiţa – fiicele sale – nu reuşesc să-şi crescă rangul prin măritişuri strălucite. ( Ioana Bogdan)

www.filmedecolectie.ro
www.classique.ro

SHERLOCK, iată-l acum din nou în acţiune aşa cum îi stă cel mai bine: pe muchie de cuţit, actual, primejdios şi plin de capricii; cu deja premiatul Benedict Cumberbatch în rolul principal. John Watson: doctor, soldat, erou de război, suflet rătăcit – întors recent din războiul din Afganistan. O întâlnire providenţială îl introduce în lumea lui Sherlock Holmes: un detectiv genial și singuratic. O femeie în roz zace ucisă într-o casă abandonată. Este a cincea victimă a unui criminal care nu pare să aibă un motiv întemeiat să ucidă. Inspectorul Lestrade este cel mai bun agent al Scotland Yard-ului. Dar el ştie foarte bine că în rezolvarea unui astfel de caz nimeni nu este mai potrivit decât tânărul Sherlock. Acesta poate recunoaşte un designer de software după cravată şi un pilot de avion după degetul mare de la mâna stângă. Creierul lui este unic şi extrem de analitic, ajutându-l să-şi câştige existenţa şi să alunge plictiseala rezolvând crime. Cu cât mai ciudate şi absurde, cu atât mai bine… Cei doi bărbaţi, deşi extrem de diferiţi, vor reuşi în cele din urmă să stabilească o solidă alianţă, îmbinând pragmatismul lui Watson cu elanul intelectual plin de inspiraţie a lui Sherlock. Pe parcursul celor trei filme de televiziune ale acestei prime serii, pline de suspans, dramatism şi acţiune, Sherlock şi John străbat un întreg labirint de indicii, mistere şi criminali periculoşi pentru a afla adevărul. Un scenariu sclipitor, performanţe actoricești memorabile, iată un SHERLOCK pentru o nouă generaţie!

Interpreti: BENEDICT CUMBERBATCH, MARTIN FREEMAN, RUPERT GRAVES

Autori: Creat de: Steven Moffat și Mark Gatiss după lucrările lui Sir Arthur Conan Doyle Scenariul: Steven Moffat, Steve Thompson și Mark Gatiss Producător: Sue Vertue producător executiv: Mark Gatiss, Steven Moffat și Beryl Vertue

Regizori: Paul McGuigan (ep. 1, 3) și Euros Lyn (ep. 2)

Continut: Seria 1 conține 2 DVDuri
Episoadele:
1. UN STUDIU ÎN ROZ
2. BANCHERUL ORB
3. JOC FATAL

Suport media: DVD
An aparitie: 2012
Durata: 270 minute
Format sunet: surround 5.1
Format video: PAL-Color
Ecran: 16:9
Zona: 2
Imaginea: color
Producator: BBC
Gen: Crime | Drama | Mister
Distributie in tara: Da
Distributie in strainatate: Da
Subtitrare: romana

www.filmedecolectie.ro
www.classique.ro

TOMA CARAGIU
Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1925, într-o familie aromână, din Grecia, care se stabileşte în 1940 la Ploieşti. Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intră la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti pe care îl absolvă în anul 1945. Temperament vulcanic, secondat de o gândire artistică profundă, Toma Caragiu era capabil să-şi construiască rolurile într-un mod unic, făcându-le să devină antologice.
A jucat în egală măsură: comedie, dramă, tragedie, vodevil, revistă. A trecut de la rolurile clasice, la glumele spuse cu inegalabilul său haz în spectacolele de varietăţi, sau la rolurile interpretate în zecile de producţii cinematografice. Nimeni nu putea rosti replicile aşa cum o făcea el. Timbrul vocii lui ţi se întipărește în memorie. Nu are un public, aşa în general, are mii şi milioane de spectatori şi telespectatori, care îl adoră.
Ca actor de film, a realizat un rol de excepţie în Actorul şi sălbaticii şi a fost distins cu premiul ACIN, pentru interpretare masculină. Filmografia sa număra peste 40 de roluri.
A jucat în serialele de televiziune: Neînfricaţii, Un august în flăcări, Urmărirea şi a apărut în numeroase emisiuni de televiziune, cu momente antologice care i-au asigurat drumul spre inima oamenilor. A jucat în mii de reprezentaţii de teatru.
Dispariţia sa prematură, la cutremurul din 4 martie 1977, a însemnat o imensă pierdere.

„Atu-ul filmului îl reprezintă excelentul scenariu al lui Titus Popovici, amalgamând genuri diferite precum estrada, burlescul, pamfletul şi chiar rechizitoriul politic, care le asigură, mai ales lui Caragiu şi Diaconu, apariţii de excepţie.“
Tudor Caranfil

„Sub chipul şi în mâna lui Toma Caragiu, nea Costică Caratase are vulgaritatea mulată pe candoare, ironia pe subtilitate şi geniul comic pe conştiinţa genială a propriei valori, a forţei lui de armă. Personaj care lasă frâu liber tragicului şi comicului din el, loc pentru muşcătura ascuţită a ironiei şi pentru nodul ridicat în gât de prezenţa unei tristeţi copleşitoare.“
Eva Sârbu

„Meşteşugar echilibrat, regizorul Manole Marcus ştie să răspundă, în filmele sale – barometre sensibile la jocul deschiderilor politice – apreciate în epocă ca modele estetico-profesionale, cu promptitudine, dar şi cu o anumită decenţă, mizând pe capacitatea sa de a nara coerent precum şi pe prestaţia unor actori de marcă.“
Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu

ÎNCHINARE
În acolada asta de vreme, agonisind peste şaizeci de ani de când tot cotrobăi prin desaga actoriei româneşti, doar de două ori mi-am dorit „să fiu“ un anumit destin, pe care noi îl numim „personaj“.
Prima oară a trebuit să-l conving pe scenarist, scriitorul Titus Popovici ( din mereu şi pentru multă vreme cel mai – cel mai dintre dânşii) şi pe regizor, Manole Marcus, autorul atâtor izbânzi cinematografice… şi ale subsemnatului – personajul Fridman din filmul pe care îl veţi vedea.
A doua oară nu am avut parte de binecuvântarea autorului pentru simplul motiv că „Nenea Iancu“ s-a cam grăbit şi nu a mai apucat să vadă spectacolul fantastic de adevărat cu „Scrisoarea pierdută“ inventat de Alexandru Tocilescu pe scena Teatrului Naţional. „Toca“ m-a aruncat în caracterul lui Farfuridi, să mă lupt cu Ştefan Iordache, marele Caţavencu.
Îndeletnicirea actoricească poate deveni artă doar atunci când actorul „parcurge“ drumul de la el „actorul“ la dânsul „personajul“. Succesul acestui demers este determinat de lungimea umbrei de risc asumat de actor, privegheat de regizor , ajutat de partener.
Împreună cu Marele – Toma – Caragiu, soarta mea artistică din filmul ACTORUL ŞI SĂLBATICII a fost binecuvântată cu o izbândă, pe care o închin cu dragoste şi respect spectatorului nostru în amintirea celor mai grăbiţi dintre noi.
Mircea Albulescu

Astăzi ACTORUL ŞI SĂLBATICII este un film bun, cu actori extraordinari, cu o poveste frumoasă, o regie sobră, impecabilă, un film care trece peste orice modă, unul dintre filmele pe care ar trebui să le băgăm într-un seif pentru a fi scoase peste 100 de ani.
Atunci însă, în ’74, a fost mult mai mult pentru că toţi ştiam că nu era vorba despre legionari, ci despre bolşevici, şi asta la vremea aceea era de un curaj nemaipomenit.
Apoi, vârful de glorie al lui Caragiu, presărat cu umorul lui Marin Moraru, cu frumuseţea sobră a Margaretei Pogonat şi a Mariei Chira, cu contorsionatul Albulescu, cu naivul Zamfirescu, cu pălăria mea de comisar şi… un final ca un strigăt.
Aşa cum copiii făcuţi din dragoste sunt cei mai reuşiţi, noi am dansat, am cântat şi am râs pentru dumneavoastră cei de atunci, cei de azi şi cei de peste 100 de ani.
Mircea Diaconu

A fost un film greu. Cu distribuţie mare şi „grea“. Cu deviz mare, dar pe mâna unui regizor greu ca valoare. A fost un film frumos, bine făcut, film de referinţă în istoria cinematografiei româneşti. Pentru mine, un rol mai altfel, mai solicitant, dar mai iubit. Un film trist şi vesel , ca viaţa.
Margareta Pogonat

Filmul, pseudo-biografic, este inspirat din viaţa actorului Constantin Tănase, vedetă şi animator al teatrului românesc de revistă, renumit pentru cupletele sale satirico-politice în perioada interbelică. În acelaşi timp, filmul reprezintă un virulent atac împotriva nazismului şi a mişcării legionare. De fapt este un manifest artistic împotriva tiraniei, a totalitarismului regimului ceauşist (cenzura vremii n-ar fi permis un asemenea mesaj). Costică Caratase (Toma Caragiu) este vedeta şi directorul teatrului de revistă „Vox“. Unul din cupletele premierei pe care o pregăteşte, este o satiră usturătoare la adresa naziştilor şi a Gărzii de Fier. Atât Caratase, cât şi textierul său, Ionel Fridman (Mircea Albulescu), rezistă presiunilor legionare; Fridman plăteşte cu viaţa îndrăzneala de a termina textul. Nimeni nu-l poate determina însă pe „marele actor“ să renunţe. Nici comisarul Radu Toma (Mircea Diaconu), nici soţia (Margareta Pogonat), nici valetul Vasilică (Marin Moraru), nici fiica, pe care o adora (Maria Chira). Seara premierei devine un strălucitor spectacol de revistă, dar şi un moment de maximă încărcătură emoţională… cu final previzibil.

Premii:
Nominalizare la Marele Premiu la Festivalul de Film de la Moscova, 1975
Două premii ACIN: Premiul Special al Juriului pentru regie şi Premiul de interpretare masculină – Toma Caragiu

Distribuţia: Toma CARAGIU, Mircea ALBULESCU, Margareta POGONAT, Ion BESOIU, Mircea DIACONU,
Carmen PETRESCU, Maria CHIRA, George PAUL AVRAM, Marin MORARU, Ovidiu IULIU MOLDOVAN,
Carmen BERBECARU, Gheorghe ȘIMONCA, Florin ZAMFIRESCU, Lucia BOGA, Lia ŞAHIGHIAN,
Tricy ABRAMOVICI, Zephi ALŞEC, Cornel CIUPERCESCU, Constantin DINULESCU

Scenariul: TITUS POPOVICI • Coregrafia: CORNEL PATRICHI • Machiaj: IOANA MOCANU • Montaj: LUCIA ANTON
Muzica: GEORGE GRIGORIU • Melodii de: ION VASILESCU, MIŞU IANCU • Sunet: ing. BUJOR SURU
Decoruri: VIRGIL MOISE • Costume: TOMINA • Imagine: NICU STAN • Regia: MANOLE MARCUS

O producție: Casa de filme 4, © 1974 / Editat în format DVD: E-MEDIA®

Durata totală: 153 min. • DVD/PAL • Color • Regiunea: All • Format 4:3 • Sunet: Stereo

Piesa NAPASTA este extraordinarǎ! Soarta ei a fost însǎ nedreaptǎ, încǎ de la aparitţie. Inserarea unei drame reuşite între comediile vitriolante, deranja pe multi aşa-zişi literati, politicieni şi formatori de opinie. Urmǎrit de urǎ şi micime sufleteascǎ, scriitorul Ioan Luca Caragiale a fost în repetate rânduri şters de pe lista premianţilor Academiei Române. Sufletul marelui dramaturg s-a frânt, sub povara unei cabalei mizerabile puse la cale de nişte neica-nimeni, cu intenţia infamǎ de a strivi statura literarǎ uriaşǎ a « grecoteiului » Caragiale. A fost învinuit de plagiat. Maşinǎria calomniei s-a pus în funcţiune. S-au confecţionat mǎrturii incriminante, s-a apelat la personaje fictive. Ca avocat celebru, Delavrancea l-a aparat magistral de Caragiale, câştigand procesul prin demontarea fiecarui argument acuzator ca fiind un fals rǎu intenţionat. Acuzatorul a recunosut cǎ a inventat totul. La recurs Caion a fost însǎ achitat. De fapt, dramaturgul şi marele sǎu prieten, avocatul si scriitorul Barbu Ştefǎnescu Delavrancea nu voiau sǎ-l trimitǎ dupǎ gratii pe Caion. Doreau doar ştergerea noroiului pe pe obrazul scriitorului şi asta s-a precizat în epocǎ. Numele marelui dramaturg a fost reabilitat! Caion a achitat… ! Caragiale, învins de ingratitudinea autoritǎtilor literare, de lichele culturale si, de politicieni veroşi a ales exilul.
Eram foarte tânǎra când am auzit dspre celebrul “proces literar ” reluat pe marginea incriminarii de plagiat a dramei « Nǎpasta ». Procesul s-a rejudecat public în cazul aşa-zisului care fusese umilit marele dramaturg Ioan Luca Caragiale de cǎtre un homuncul cultural. Asteptata , remarcabila restituire venea tǎrziu, dar eu cred ca nenea Iancu, de acolo, din raiul cu îngeri hâtri, a oftat amar a satisfacţie…

În 1972, a apǎrut cartea PROCESUL CARAGIALE – CAION, semnatǎ de un intelectual rafinat, un barbat de înaltǎ ţinutǎ culturalǎ, Romulus Vulpescu, aristocrat al cuvântului scris. S-a epuizat rapid. « Când am intrebat dacǎ juriul il considera pe Caion vinovat, sala toatǎ a a rǎspuns: DA ! Şi astfel a aplicat fierul roşu pe adevǎratul vinovat, altǎ datǎ acoperit prin zelul politicianismului…S-a fǎcut act de dreptate la 70 de ani de la rostirea rusinosului verdict, care va fi contribuit şi el pe lângǎ alte vexaţiuni, la surghiunul de bunǎ voi al autorului SCRISORII PIERDUTE, urmat de moartea lui printre straini »
Din pǎcate, aceastǎ carte apare astazi foarte rar în anticariate. Ar fi frumos şi util pentru generaţiile mai tinere, dacǎ s-ar gǎsi un editor cu tragere de inima, care sǎ reediteze acel volum de numai 88 de pagini.

Ioana Bogdan

NĂPASTA,
dramă în două acte de Ion Luca Caragiale. Spectacol realizat în colaborare cu Teatrul Naţional “I.L.Caragiale”-Bucureşti.
REGIA: Miron Niculescu Scenografia; Gh. Bedros
Durata: 104 min.
PERSONAJELE – DRAGOMIR, cârciumar – Toma Dimitriu
- GHEORGHE, învăţătorul satului – Traian Stǎnescu
- ION, ocnaş – Emil Botta
- ANCA, soţia lui Dragomir – Irina Răchiţeanu Şirianu
- Câţiva oameni

NAPASTA – rezumat

“Napasta”, publicatǎ în “Convorbiri literare” (1890), reprezintǎ o încercare a dramaturgului de a echilibra în opera sa comicul cu tragicul, universul burghez orǎşenesc cu lumea satului, in vasta sa operǎ dramaturgicǎ..
Acţiunea se petrece într-un sat de munte. E searǎ. Lângǎ masa de lemn, pe care arde o lampǎ cu gaze, Anca şi barbatul ei Dragomir ascultǎ ştirea pe care Gheorghe, învǎţǎtorul satului, tocmai o citea din gazetǎ. Dispǎruse de la ocnǎ, nebunul Ion. Se credea cǎ a cǎzut în ocna cea veche şi pǎrǎsitǎ de multǎ vreme. Omul fusese condamnat la douazeci de ani de închisoare grea pentru un uciderea lui Dumitru, gospodar cunoscut în sat. Bǎrbatul dintâi al Ancǎi, pe care femeia il avusese cu drag la inima a fost gasit mort în pǎdure. Descoperind cadavrul, Ion- pǎdurarul, i-a luat din buzunar tutunul, amnarul şi luleaua. Pe cǎmaşa lui au rǎmas urme de sânge şi cum alte probe nu existau, Ion a fost condamnat. Deşi acuzatul susţinea cǎ nu este vinovat, probele au fost considerate ca edificatoare.
Bǎtut crâncen şi supus unui tratament inuman, Ion înnebuneşte în închisoare. Era un nebun paşnic, dar avea şi perioade în care era stǎpǎnit de mania persecuţiei şi avea viziuni religioase.
Articolul de ziar îl îngrozeşte pe Dragomir, cel de-al doilea soţ al Ancǎi. Bǎnuiala cǎ nu Ion i-a omorât omul iubit, ci Dragomir, a fǎcut-o pe Ana sǎ accepte cǎsǎtoria cu acesta din urmǎ. Neavand incredere în autoritǎţi. Dorea cu orice preţ ca Dragomir sǎ-si primeascǎ pedeapsa. L-a urmǎrit îndeaproape, timp de nouǎ ani. I-a studiat fiecare gest, arunca apropouri şi, cu cât trecea vremea, omul ei devenea tot mai agitat. Simpla rostire a numelui celui mort îl tulbura.. Suspicioasǎ, femeia supraveghea fiecare mişcare a bǎrbatului ei, din ce in ce mai tulburat. Dacǎ în primii ani de cǎsnicie Dragomir o încuraja pe Anca în pomenirea rǎposatului Dumitru, acum, orice soroc îl fǎcea tot mai nervos. Visele urâte şi coşmarurile nu-i dǎdeau pace. Muşcǎtura de pe braţ îl durea şi, ca sǎ uite, mergea tot mai des la cârciuma Popii, de unde se întorcea, în fiecare searǎ, beat.
Dragomir aştepta sǎ se împlineascǎ zece ani de la sǎvârşirea omorului şi, asa cum cerea legea, voia sa marturiseasca crima dupa prescriere. Sǎ fie iertat de pedeapsǎ. Un singur an mai avea, dar nu mai putea îndura remuşcǎrile.
Gheorghe, învǎţǎtorul satului, o iubea în tǎcere pe Anca , neînţelegând de ce femeia continua sa locuiasca cu Dragomir. A incercat sǎ-i spunǎ Ancǎi cǎ fǎrǎ ea nu mai poate rǎmâne în sat. Anca imagina insǎ, mai departe, planuri de rǎzbunare. Într-o searǎ, pe cand Dragomir era la cârciuma, a sosit un oaspete sǎrman şi ciudat, care a cerut cu disperare de mâncare. Omul i-a încredinţat motivul care l-a adus adus într-o stare cumplitǎ, de nebunie. Astfel, Anca îl identificǎ in omul necunoscut pe Ion, pǎdurarul de la Corbeni, cel fugit de la ocnǎ. Ea aflǎ prin Gheorghe, cǎ Dragomir a spus celor de la cârciumǎ cǎ va pleca din sat pentru câtva timp. Un ghimpe a strǎpuns inima femeii. El e ucigasul, cum sa-l lase nepedepsit? Va trece anul şi ucigaşull se va preda autoritǎţilor. Apoi va fi liber, iar tot ce a îndurat ea nouǎ ani de zile, va fi fost în zadar. Beat, Dragomir vine acasǎ şi vrea sǎ stea de vorbǎ cu femeia lui. .Surescitat, îi spune Ancǎi planul sau de plecare. Ea îl ascultǎ şi poarta discuţia astfel, încât sǎ-i dea de inţeles omului cǎ ştie ceva despre vinovǎţia lui.
Dragomir pleacǎ înspaimântat la culcare. Singurǎ, în liniştea nopţii, Anca plǎnuieşte cum sǎ-l omoare pe Dragomir. Nu mai poate astepta planul de prescriere a omorului. Pune mana pe barda, dar în prag reapare nebunul Ion, speriat de coşmare şi de durerea de la muşcaturǎ. Spaima omului sporeşte când Ancai îl pune faţǎ în faţǎ cu Dragomir. Aparitia lui Ion îl scoate din minţi.. Dragomir i spune cǎ el nu este vinovatul, ci altcineva care peste un an va veni şi va recunoaşte ca l-a omorât pe Dumitru. Anca îl acuzǎ direct,ii spune ocnasului cǎ Dragomir e ucigaşul. Nebunul face o crizǎ, sare la Dragomir, urând « de ce l-a lǎsat atâţia ani la ocnǎ » ? Anca îl linişteşte, iar Ion pleacǎ, luand de pe masǎ un cuţit şi se înjunghie. Sfǎtuit de Anca, Dragomir îi ia chimirul şi-l pune în buzunaul lui, apoi ia cadavrul şi-l aruncǎ într-o fântânǎ pǎrǎsitǎ. Chemat pe ascus de Anca, Gheorghe aleargǎ la primǎrie sǎ anunţe moartea lui Ion-nebunul.. In faţa autoritaţilor, Anca spune cǎ Dragomir l-a ucis pe Ion. Cǎmasa bǎrbatului plinǎ de sânge şi chimirul mortului ieşind din buzunar dovedeau fapta. Dragomir e luat de jandarmi. Eroarea se repetǎ. Dovezile care-l învinuiesc pe Dragomir sunt identice cu cele care-l bagaserǎ la ocnǎ pe pǎdurar.. Patima de rǎzbunare a Ancǎi se stinge cu convingerea ca « s-a fǎcut dreptate ». “Greşealǎ pentru greşealǎ, nǎpastǎ pentru nǎpastǎ “- este ultima replicǎ a femeii.
REPLICI din piesa:
Anca: …Eşti tu niţel cam ţicnit… adică, ce niţel? Eşti bine de tot; de mult ţi-ai pierdut sărita…(Dragomir ascultă nervos.) Noaptea visezi urât şi sai din somn mereu… Ţi-e frică să dormi cu lampa aprinsă…”
Dragomir: Anco, am visat urât… mă doare mâna!
Anca: Aiurezi, te doare mâna din vis…
Dragomir: Mă înjunghie unde am semnul de muşcătură.
Anca: Şezi jos!… Tremuri. (el şade.) De unde ai tu muşcătura aia la mână, Dragomire?
Dragomir: De mult…
Anca: Da… Ce ai visat?
Dragomir: Un cap de mort… cu dinţii mari… vrea să mă muşte… mă doare …A ţipat (Dumitru) şi-a căzut în genunchi… a dat să scoaţă cuţitul… da’ m-am repezit şi l-am lovit peste mână şi la beregată… când m-am aplecat la el, m-a muşcat de mână.
Anca: De la el… era muşcătura …